Mizeriile pe care le acceptăm

Ce face o femeie pentru un scaun de ministru? 

Pentru un scaun de ministru, o femeie poate, iată, să tacă, să acopere şi, la nevoie, să distorsioneze realitatea. Căci a urca de unul singur în lumea lor e greu, spre imposibil, însă pentru a coborî e uneori de-ajuns doar să spui adevărul.

Într-un loc numit România, în care e tot mai greu să distingi adevărul de minciună, un aşa-zis domn s-a aşezat la masa verde a şedinţei de Guvern şi a anunţat că, în ciuda înregistrărilor publice, “nu foloseşte termenul de «fă»”. Şi, ca bonus, va rade într-o săptămână vreo 70 de taxe inutile. 

O doamnă distinsă, mai întâi profesoară, apoi colegă de partid şi inspector şcolar, în fine ministru, face o excepţie de la regulile stricte şi, de pe scările Palatului Victoria, îi serveşte electoratului perplex încă o certitudine: “Nu există în vocabularul premierului acest cuvânt”. Doamna ministru - până mai ieri imaginea egalităţii de şanse în Guvern! - nu a fost jignită, ci, cel mult, alintată prieteneşte de mai tânărul său şef de partid.

Doina Pană nu e nici prima femeie care ar accepta, în România, o probă de misoginism ori un abuz, fie şi numai verbal, şi nici ultima care o acoperă sau îi oferă, eventual, circumstanţe atenuante. 

Avem, fiecare, propriile exemple.

Au trecut 16 ani şi încă îmi tremură mâinile cu gândul la după-amiaza în care, după ora de franceză, profesorul meu din liceu - cel mai apreciat şi mai atins de geniu - m-a chemat într-un colţ de coridor, cerându-mi conspirativ şi ferm să vin la ora 19.00 în apartamentul lui, la meditaţii. Eram, se pare, acel talent nemaivăzut, urma să smulg medaliile olimpiadelor naţionale, iar el, mărinimosul, numărul unu în judeţ, îmi punea pe tavă gratis un privilegiu condiţionat: ori apar, ori mă vizează corigenţa.

Într-un apartament ca un labirint, am trecut prin întuneric, până în ultima camera. Pe o masă scundă, o lampă. Alături, un singur scaun şi o canapea. “Ţi-e frică?”, a râs văzându-mă cum tremur. Am tradus din Flaubert, printre aluzii şi ironii perfide, în cea mai lungă oră din viaţă. Apoi, fără să mi-o ceară nimeni, mi-am strâns caietele şi am fugit la timp. N-am rămas corigentă, dar nici nu l-am reclamat, aşa cum ar fi trebuit, probabil. Pe atunci, telefoanele mobile erau un lux, iar înregistrările - capcană – încă departe. Proful de franceză a plecat după câteva luni în cel mai bun liceu din oraş, să hărţuiască, probabil cu mai mult curaj, alte timorate îndrăgostite de Baudelaire. Iar eu, pentru că el era un nume, am tăcut nepermis, cum a tăcut, forţată de împrejurări, şi o bună prietenă după un viol în centrul Bucureştiului, finalizat cu un linşaj verbal din partea poliţistului de serviciu în noaptea aceea şi, ulterior, cu un avort.

În materie de educaţie şi sănătate, femeile sunt, fără îndoială, egale cu bărbaţii. Bariere de netrecut continuă însă să existe, eterne, precum Marele Zid chinezesc. Iar când e vorba de puterea politică, egalitatea moare. Pentru un scaun de ministru, o femeie poate, iată, să tacă, să acopere şi, la nevoie, să distorsioneze realitatea. Căci a urca de unul singur în lumea lor e greu, spre imposibil, însă pentru a coborî e uneori de-ajuns doar să spui adevărul.

Acel adevăr care nu interesează, în realitate, pe nimeni. 

Câţi fideli aţi auzit să fi pierdut în 2007 preşedintele Băsescu după ce a patentat “ţiganca împuţită” în chiar ziua referendumului pentru demitere?

Câţi prieteni vi s-au scandalizat când i-a spus unei femei, în faţa camerelor, "Urcă-te pe masă să-ţi arăt cum se face"? 

Câţi cunoscuţi au jurat să nu-i mai dea vreodată votul pentru că a lovit un copil, e-adevărat, “nici în plex, nici în faţă, cu pumnul”?

Nu se va întâmpla, probabil, nici acum. Nici minciuna, nici limbajul inadecvat, nici violenţa nu se decontează încă politic în România, pentru că – nu-i aşa? – toţi ne minţim frumos, toţi înjurăm, toţi acceptăm, într-o formă sau alta, violenţa, iar pe ei nu ni-i dorim, paradoxal, mai buni. Aici suntem. E micul noroc al lui Victor Ponta şi marele nostru ghinion.

de Anca SIMINA

SURSA: http://www.gandul.info; adevarul.ro; ziare.com;  http://sibiu.citynews.ro