DATINI SI TRADITII LA MOINESTI-Ceata din Beresti-Tazlau

Concert de Craciun la Moinesti

Catedrala ”Sfântul Nicolae” din Moinești a fost gazda Concertului de Crăciun ”Sus la Poarta Raiului”.

Într-o atmosferă deosebită ne-au încântat: ansamblul ”Moineșteanca”, corala ”Armonia” din Constanța și Paula Seling.


Momente magice ...

”Moineșteanca”

Corala ”Armonia” - România

Paula Seling - Poveste din Viflaim

Paula Seling - Primenește-ți gazdă casa

Paula Seling - Florile dalbe


Paula Seling - Din an în an

Paula Seling - Copilule cu ochi senini 

Paula Seling - Colindăm, colindăm iarna

Paula Seling - A mai trecut un an

 

Mos Nicolae

Sfântul Mare Ierarh Nicolae

Obiceiurile de Mos Nicoale sunt consemnate în traditia occidentală, precum și în tradiția românească. Sfântul Nicolae este sărbătorit în 6 decembrie, fiind supranumit și ”Făcătorul de minuni”, patron al Greciei. El este unul dintre cei mai populari sfinți ai creștinătății.

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut in localitatea Patara din Asia Mica, in cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriți si creștini devotați.

Crescut in spiritul poveței creștine “să împarți averea săracilor”, Sfântul Nicolae și-a dat întreaga moștenire pentru a-i ajuta pe nevoiași.

La primul sinod ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Obiceiuri de Mos Nicolae

Originea obiceiului de a da o nuia celor neascultători

Nicolae, ajuns, episcop de Myra de la o vârsta fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu nuielușa în semn de avertisment.

Tot tradiția spune ca nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie sa fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă ca sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Sfântul Nicolae a știut, însă, ca după mustrare se cere mângâiere. Astfel, el a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.

Protectorul celor săraci

De numele sfanțului sunt legate mai multe povesti creștine, printre care si aceea potrivit căreia acesta ar fi oferit, in secret, diferite bunuri materiale fiicelor unui om sărac, aflate in pericol de a ajunge sclave pentru ca nu aveau o zestre suficienta pentru a-si găsi un soț.

Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci si al copiilor, al marinarilor si al victimelor judecaților nedrepte, fiind venerat in întreaga lume.

Sfântul Ierarh Nicolae a murit in anul 340, iar, din anul 1087, moaștele sale sunt păstrate la o biserica ce ii este dedicata, in Bari, in sudul Italiei.

Traditii de Sfantul Nicolae

Sfântul Nicolae, in tradiția românească

În tradițiile românești, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie; păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lasa lumea fără lumină și căldură; este iscoadă a diavolului; stăpânește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invoca în timpul luptelor; ajuta văduvele, orfanii și fetele sărace care vor să se mărite.

A salvat de la moarte trei bărbați condamnați pe nedrept

Istoria vieții Sfântului Nicolae vorbește și despre o altă minune și anume că a izbăvit de la moarte pe trei bărbați năpăstuiți pe nedrept.

Pe când aceștia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau sa fie omorați și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit și de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alți trei bărbați din Lichida.

Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor și gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului și exarhului; pe exarh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbați, iar împăratului i-a arătat și i-a dovedit ca bărbații aceia sunt nevinovați și că din pizmă au fost pârâți că au uneltit împotriva lui.

Copiii primesc dulciuri in ghetuțe si brad

Copiii tuturor tarilor creștine au fost învățați ca, in noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine si le încarcă galoșii, bocancii sau bradul cu dulciuri, jucării sau daruri din ce in ce mai costisitoare, dar unii găsesc si cate o nuielușa. In unele zone, copii ii lasă moșului apa si morcovi pentru calul sau.

In colindele romanești, cantate in plina iarna, se vorbește despre florile dalbe, flori de mar. Asta pentru ca bătrânii cunoșteau si ei ca acea joarda a Sfântului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va înflori pana la Nașterea Domnului, înseamnă ca sfanțul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.

Nuielușele de mar care înfloresc, semn ca greșelile au fost iertate

Daca la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun in apa crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.

Sfântul Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite si mai răspândite. Numele este format din cuvintele grecești Nike – victorie, biruința si laos – popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.

Tradiții occidentale

In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activităților caritabile.

Astfel, in Germania, Franța si Olanda, ziua de 6 decembrie este considerata o sărbătoare religioasa, când sunt oferite cadouri copiilor si săracilor.

Multe tari si-au păstrat propriile obiceiuri si tradiții de Sfântul Nicolae.
Astfel, in unele culturi, Sfântul Nicolae călătorește cu un însoțitor care li ajuta.
In Olanda, episcopul călătorește pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care afla cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminți sunt răsplătiți cu daruri, iar cei obraznici sunt luați de asistentul sau, Black Peter.
In Germania, Sfântul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Kinect Utrecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu lovituri de nuia.
La creștinii din Ghana, moșul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawai, el coboară din barca.
In Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranța ca aceasta va fi mâncata de elfi, personaje despre care se crede ca li ajuta pe aducătorul de daruri.
Polonezii cred ca darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.

Sursa: Ziarul Unirea

Vorbe

Ziua Nationala la Alba Iulia

Ziua Națională la Alba Iulia

Ziua Națională nu este niciunde mai intens trăită ca la Alba Iulia.
Capitala Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 - Alba Iulia - păstrează în această zi un aer pur românesc parcă unic în spațiul românimii.

Manifestațiile prilejuite de Ziua Națională au avut ceva în plus: prezența viitorului Președinte ales al României.

În acest an au lipsit gărzile cetății Alba Carolina, fiind prezente sporadic; de asemenea a lipsit fasolea cu ciolan!!!

În plus s-a remarcat prezența paradei militare.

Ce a fost plăcut și benefic!?! Am simțit o liniște a românilor prezenți în Cetatea Marii Uniri! Nu s-au auzit huiduieli contra vreunui partid politic, mai mult au fost aplauze pentru Președintele ales al României.

Nimic fără tricolor!!!

Tot ce era de vânzare în cetate și în jurul cetății era cu tricolor!

Ploaia rece a fost partea neplăcută a sărbătorii de la Alba Iulia! Dar a fost excelent pentru un ceai fierbinte sau vin fiert!

 
Cornel Pârv transmite tuturor românilor, de Ziua Naţională

"Să nu îşi uite rădăcinile şi istoria şi să fie uniţi”.

Nu au lipsit adevărații patrioți care au o vârstă, și în pofida anilor nu lipsesc de la sărbătoarea românilor de la Alba Iulia.
Am stat de vorbă cu un patriot - Cornel Pârv - din zona Hunedoarei, mai precis din localitatea Baru Mare, care la cei 95 de ani a venit în ”cetatea sfântă”.  La 13 ani a venit prima oară la Alba Iulia și a continuat să vină mereu la Alba Iulia! A fost orfan, s-a înrolat voluntar în armată pentru că a vrut să servească patria, dar a avut un accident și apoi a stat în spital o perioadă mai lungă de timp.
M-au împresionat mult cuvintele lui care inspirau trăirile momentului : "Noi aici tremurăm de frig, dar dacă nu ar veni nicicare, dacă ar veni doar scumpa noastră Armată, cum ar fi 1 Decembrie? Trebuie şi civilii să facă un efort şi să vină în Capitala Unirii şi să arate că îşi iubesc patria”


Am primit un pliant de la o voluntară din Moldova de peste Prut care spunea cu amărăciune: ”îi trist că sărbătorim Ziua Unirii despărțiți (de basarabeni)”! 

Da e trist!!! 

Dar avem vești bune de la Chișinău! Coaliția proeuropeană a câștigat peste 50% dintre mandatele din Parlamentul Republicii Moldova. 
Este un rezultat strâns, dar este victorie precum a fost și la 27 martie 1918 când Sfatul Țării a hotărât cu 54% Unirea Basarabiei cu România.  

Și mă gândesc la toți românii din jurul României!!!

1 DECEMBRIE

UNIREA BUCOVINEI cu ROMANIA

28 noiembrie 1918 - UNIREA BUCOVINEI cu ROMANIA

Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic (austriecilor) din 1774 („de facto”; iar „de jure” în urma convenției dintre turci și austrieci din 26 aprilie/7 mai 1775), când acesta o obținuse prin intermediul mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut, de la Imperiul Otoman.

La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei.

Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei.

Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei.

În ciuda afluxului de migranți încurajat sub stăpânirea austriacă, românii au continuat să rămână cel mai important grup etnic din provincie până în 1880, când ucrainenii i-au depășit în proporție de 5:4. Conform recensământului din 1880, existau 239.690 de ruteni și huțuli, adică circa 41,5% din populația regiunii, urmați de 190.005 de români, adică 33%, un procent care a rămas neschimbat până la Primul Război Mondial.

Sub stăpânirea austriacă, Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic: predominant românească în sud, predominant ucraineană (sau ruteană, așa cum se menționa în înscrisurile din Imperiu) în nord, cu un mic număr de țărani secui, slovaci și polonezi, precum și un procent de târgoveți germani, polonezi și evrei.

Recensământul din 1910 a evidențiat 800.198 de persoane, din care: 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,08% slovaci, 0,02% sloveni, 0,02% italieni și câțiva croați, țigani, sârbi și turci. Românii erau încă prezenți în toate așezările din regiune, dar numărul lor scăzuse în satele din nord. Mulți dintre germanii bucovineni, precum și câțiva români, emigraseră în secolele al XIX-lea și al XX-lea în America de Nord.

În 4/17 august 1916, Ionel Brătianu stabilește cu Franța, Regatul Unit și Rusia un tratat secret în care se promit României Transilvania, Banatul și Bucovina.

De partea lor, Puterile Centrale semnaseră la Brest-Litovsk, în 27 ianuarie/9 februarie 1918, un tratat de pace cu Rusia revoluționară, prin care aceasta admitea, până la stabilirea unor frontiere definitive, ocuparea, administrarea și exploatarea de către Germano-Austrieci a țărilor baltice, a Poloniei rusești, a Bielorusiei și a Ucrainei, în schimbul unei autonomii parțiale a populațiilor slave din anumite teritorii ale Germaniei și Austriei, anume Poznania, Silezia de sus, Galiția și Bucovina. Acest tratat, ne-recunoscut de Antantă și de România, nu a rămas valid decât timp de câteva luni, deoarece Puterile centrale s-au recunoscut învinse în noiembrie 1918 (Austro-Ungaria pe 3 noiembrie, Germania pe 11).

UNIREA

În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, în timp ce Austro-Ungaria se recunoaște înfrântă pe data de 3 noiembrie, românii și ucrainenii din Ducatul Bucovinei revendică simultan unirea ținuturilor unde erau majoritari, cu Regatul României și, respectiv, cu nou proclamata Republică populară Vest-ucraineană, frontiera fiind în negociere deoarece ambele comunități revendicau orașe importante precum Cernăuți, Rădăuți sau Siret.

Pe 12/25 octombrie 1918, la Cernăuți a fost înființat Comitetul Regional Ucrainean, avându-l președinte pe Omelian Popowicz, cu scopul de a reprezenta Bucovina în Rada Națională Ucraineană.

Pe 19 octombrie/1 noiembrie 1918, la Liov (Galiția), Rada Națională Ucraineană a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat revendica și partea de nord-vest a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret.

În replică, pe 14/27 octombrie 1918, la inițiativa lui Sextil Pușcariu, la Cernăuți a fost convocată o adunare națională română numită „Adunarea Constituantă”, care, sub președinția fruntașului Dionisie Bejan, a ales un Consiliu Național format din 50 de membri din toate județele și păturile sociale, avându-l în frunte pe Iancu Flondor.

Pe 21 octombrie/3 noiembrie, Comitetul Regional Ucrainean a organizat o amplă adunare publică la Cernăuți care a cerut ca Bucovina să fie alipită Ucrainei și, pe 24 octombrie/6 noiembrie, a preluat „de facto” puterea în partea de nord a Bucovinei, inclusiv în orașul Cernăuți, în timp de „de jure” Bucovina era încă sub autoritatea guvernatorului austriac Joseph Etzdorf.

La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, comisarii naționali ucrainean Omelian Popowicz și român Aurel Onciul, primul ales de Comitetul Regional Ucrainean, al doilea auto-proclamat, au semnat un acord cu privire la împărțirea Bucovinei, deși Onciul nu era împuternicit în acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina. Guvernul ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene, iar reprezentanții Radei Naționale Ucrainene l-au somat pe guvernatorul austriac Joseph Etzdorf să le predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți. Guvernatorul a cedat în fața forței și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul, iar Popowicz a fost ales președinte al părții ucrainene a Bucovinei.

Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului Național Român, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina „pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere”, conform proclamației generalului.

La 2/15 noiembrie, Consiliul Național Român convoacă Congresul General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității reprezentanților germani și polonezi, unirea cu România: „După sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul la libera hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdile dezrobirii noastre. De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a Țării și fiind învestit singur cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României.”

Majoritatea reprezentanților ucraineni și evrei bucovineni au refuzat să participe la ședința Congresului General al Bucovinei, pe care îl socoteau ne-reprezentativ.

VALS Tudor Gheorghe - Octombrie

Romania bunului simt!

România bunului simț!

Mâine poporul român are puterea în mâna sa! Poporul român va hotărî cine va fi Președinte!

În ultima perioadă am auzit, mi s-a sugerat și chiar primit ”amenințări” că trebuie să votez un anume NUME!... altfel va fi rău (!!!) : nu voi mai putea ieși din țară decât cu viză sau vom fi iar supuși rușilor sau nu vom mai primi bani de la Uniunea Europeană sau ...

Care mai de care ne amenință cu... APOCALIPSA!

Mă întreb de ce isteria asta?

De ce nu suntem normali?

Poporul român este divizat și în interiorul granițelor și în afara lor! Știm foarte bine asta! Românii sunt sacrificați de dragul politicului în fiecare zi! Destinul lor este hotărât de câte o slugă de la partid de orice culoare ar fi! Suntem într-un moment dat într-o tabără politică și credem că viitorul este luminos! Dar ce să vezi: EROARE !!!

Politica este un lucru murdar! Mulți cred că a face politică este un fapt de eroism! EROARE!!! 

Nouă celor mărunți nu ni se întâmplă nimic extraordinar a doua zi după alegeri! Suntem aceeași, cu problemele noastre, cei care au avut nevoie de susținere se fac nevăzuți, rămânând cu o iluzie, trebuind să ne descurcăm ca și până atunci!

Mai mult independența României obținută în 1877 este o utopie! Nu mai suntem independenți pentru că nu mai sunt promovați buni români care să se sacrifice pentru țară și nu pentru buzunarul propriu.

Fiecare dintre noi va vota (dacă va merge la vot! - în primul tur au fost prezenți aproximativ jumătate dintre români!!!) ceea ce îi va dicta propria conștiință! 
Dar ce să vezi? Mulți sunt cei care ne dictează pe cine să votăm! Se bat cu pumnii în piept că unul sau altul este mai bun? Dar de când sunteți și prooroci?
Am văzut la așa zisa confruntare doi candidați fără cei 7 ani de acasă! În loc să fim informați cu ceea ce vor face (conform prerogativelor constituționale) se atacă cu insuccesele adversarului sau a susținătorilor lui și mai ales ne mint cu ceea ce vor face (locuri de muncă, lapte și miere, bogăție...).

Sunt convins că s-ar putea să fie o continuare a luptei președinte-premier, sau o continuitate a pașilor mărunți, iar schimbarea o pot face românii la parlamentare când putem vota omul și nu partidul, chiar dacă votăm contra partidului în care credem! Să nu mai ajungă în Parlament oricine! Știm foarte bine că doctrina partidului nu o cunoaște nici măcar fondatorul acestuia, știm foarte bune că totul este banul și nimic altceva!

Votați pe cine vreți! Nu mă voi supăra decât pe cei care nu vor vota!!!

 

S-auzim numai de bine!

Mihai Razvan Ungureanu indemn la vot in limba maghiara!

Mihai Răzvan Ungureanu îndeamnă la vot in limba maghiara!

https://www.youtube.com/watch?v=nm58ufOSDnk
 

VINO LA VOT !!!

VINO LA VOT !!!

https://www.youtube.com/watch?v=FPe3jacD3oo

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

“Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri”

Începând cu secolul al IV-lea, ziua de 8 noiembrie, se prăznuiește Sărbătoarea Îngerilor care se mai numeşte, în popor, „vara arhanghelilor”.

În această zi, Biserica cinsteşte Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil şi a tuturor Puterilor cereşti celor fără de trupuri.

Arhanghelii sunt cinstiţi pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”.

Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, ca simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre Rai.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile Raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.

Sfântul Arhanghel Mihail

În limba ebraică, numele său înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „strigă”: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?”, şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor. Pe seama sa se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform Scripturii, toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

Sfântul Arhanghel Gavriil

În limba ebraică, Gavriil înseamnă „bărbat-Dumnezeu”. Numele său conţine concentrat vestea că Dumnezeu se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Vesteşte Sfinţilor Părinţilor Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului, îi descoperă lui Zaharia naşterea Înaintemergătorului. Păstorilor le arăta că li S-a născut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, îl întăreşte ca să nu se îndoiască de nimic, călăuzeşte Sfânta Familie în Egipt şi aduce femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.

Părintele Dumitru Stăniloae mărturiseşte, pe baza sfintelor noastre predanii, că Arhanghelul Gavriil este singurul căruia i s-a descoperit misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu. Astfel, deşi nu face parte din ceata îngerilor aflată în prima triadă şi nemijlocit lângă Dumnezeu, se face luminător al acesteia. Îi învaţă pe cei ce îi sunt superiori să „ridice porţile veşnice”, ca Cel ce S-a îmbrăcat în trup pentru ca negrăita iubire de oameni să urce şi să stea mai presus de toată Începătoria şi Puterea. Cele mici sunt făcute mari prin har. Aceasta o spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Acum, zice, s-a făcut cunoscută prin Biserică, Începătoriilor şi Stăpâniilor, înţelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu” (Ef. 3, 10).

Arhanghelul Mihail în diverse tradiții religioase

O prezență puternică în trei mari religii ale globului - creștinism, iudaism și islamism -, îngerul, sau Sfântul Mihail, este personificarea binelui și apărătorul credinței, ca și un tămăduitor de origine divină. Adversar al răului, a devenit în timp patronul luptătorilor în numele credinței, al vindecătorilor și al salvatorilor de vieți. Adânc înfipt, atât în credința populară, cât și în cea cultă, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea întreagă, având dedicate printre cele mai numeroase biserici și lăcașuri de cult. Din 1950, printr-un decret papal, a devenit patronul politiștilor.

Poziția importantă a îngerului Mihail apare clar prin calitatea sa de sfânt, prin numărul de biserici dedicate lui pe cuprinsul întregii lumi creștine, ca și prin numeroasele sale apariții în istorie.

Se spune că l-a vizitat pe împăratul Constantin cel Mare la Constantinopol, a intervenit în bătălii și a apărut, cu sabia sa de flăcări în mână, deasupra Mausoleului lui Adrian, ca răspuns la rugăciunile papei Grigore I cel Mare cerând ajutor împotriva ciumei din Roma. Pentru a onora episodul, a fost construit mausoleul Castel Sant'Angelo (Castelul Sfântului Înger), nume pe care îl mai poartă și azi. Din acel moment, sfântul Mihail a început să fie văzut ca înger al tămăduirii. Este cel răspunzător de vindecările în masă ce au avut loc la Colossae, în primul secol de după Cristos, iar bisericile dedicate lui au început să fie frecventate de bolnavi și suferinzi. 

Îngerul a fost invocat de asemenea ca poteguitor al marinarilor din Normandia (faimoasa mânăstire Mont-Saint-Michel de pe coaste nordică a Franței îi poartă numele) și este amintit în Franța ca spiritul ce i-a dat Ioanei D'Arc, eroina național al Franței, curajul de a-și salva țara de englezi în timpul războiului de o sută de ani. Renumele său a rămas intact peste veacuri, astfel că, în 1950, papa Pius XIII l-a numit patron al politiștilor. Îngerul Mihail este considerat de asemenea a fi cel care i-a anunțat Fecoarei Maria moartea, spunând despre el însuși că este "măreț și minunat".

În Evul Mediu, creștinii il vedeau pe Sfântul Mihail ca simbolul militanților bisericii și ca patronul sfânt al soldaților, fiind numit în liturgie "Prințul armatei ceresti pe care tărâmul îngerilor îl onorează". Potrivit legendei, este cel care i-a spus Sfântului Aubert, episcop de Avranches, să construiască o biserică pe insulița stâncoasă Mont Saint Michel în anul 708. De asemenea, Ordinul St. Michel i-a fost dedicat în 1469. Astăzi, el este asociat de obicei cu politiștii și paramedicii. Este patronul Ucrainei și a capitalei sale Kiev, ca și al arhidiocezei Seattle, din Statele Unite.
Sfântul Mihail a fost de-a lungul timpului și un subiect favorit în artă, concurat doar de imaginea îngerului Gabriel. Este adesea înfățișat ca fiind un înger puternic, impozant, înveșmântat într-o magnifică armură albă, înarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi văzut în operele de artă, ca Sfântul Gheorghe, luptându-se cu un dragon, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan.

Sfântul Mihail este un arhangel care este menționat dupăa nume doar în Cartea lui Daniel. Acolo, el apare ca unul din "cei mai mari prinți", care, în viziunea lui Daniel, vine în ajutorul îngerului Gabriel în lupta sa împotriva îngerului Persiei, fiind de asemenea descris ca cel ce vorbește în numele lui Israel. Tradiția Talmudului traduce numele său ca însemnind "cel asemănător lui Dumnezeu", dar, potrivit rabinului Simeon ben Lakish (230 - 270), toate numele îngerilor au fost aduse de evrei din Babilon, lucru despre care mulți comentatori moderni sunt de acord.

Imaginea Arhanghelului Mihail a apărut pentru prima dată în Caldeea, ca un spirit sau zeu protector. Acceptat de evrei, caracterul sau pozitiv l-a transformat într-o figură majoră a credinței ebraice, fiind onorat ca înger păzitor al națiunilor. Imaginea Arhanghelului Mihai a fost introdusă în mitologia creștină prin Cartea lui Enoh, de unde a fost transmisă mai departe.

În Evul Mediu târziu, Sfantul Mihail, împreună cu Sfântul Gheorghe au devenit patronii cavalerismului, și protectorul primului ordin cavaleresc al Franței, Ordinul Saint Michel, care a luat naștere în 1469. Și catolicii și ortodocșii se referă la el ca Sfântul Mihai Arhanghelul, sau simplu, Sfântul Mihail.

Iudeo-creștinii și ocultiștii moderni asociază imaginea Sfântului Mihail cu culoarea Roșu, direcția Sud și elementul Foc.

va urma...

Surse: crestinortodox.ro; monitorulsb.ro; mediafax.ro.