NICHITA Hristea STĂNESCU
(31.03.1933, Ploiești-13.12.1983, București)
A fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.
Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari (Alexandru Condeescu și Eugen Simion), un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici.
A fost laureat al Premiului Herder.
Poetul pasăre
Poeţii vin
Ca nişte mesaje din cer,
Ne împroaşcă cu flori
Şi nimic în schimb nu ne cer.
Nichita a venit pentru noi
Pe pământ
Şi ne-a învăţat
Abecedarul unui cuvânt
A înflorit ca un cais
Ca o pasăre din vis
Ne-a zburat cu flori şi sibile
Ne-a iubit
Şi a zidit iubirea
În ceruri divine.
Ne-a lăsat moştenire
O duminică,
Limba română a cuvintelor
Ne-a sărutat sufletul
Şi sfânta sfintelor.
A urcat spre ceruri
După ce ne-a adus
Cerul desculţ în priviri
Invitându-ne să asistăm
La nunta cuvintelor-miri.
S-a izbit cu tâmpla
De iubire,
Topindu-se ca un zeu,
Între lumina
Dintre cuvinte
Şi nemurire.
sursa: facebook, google, webcultura
