Luați-l / luați-o acasă că nu avem ce să-i mai facem!

Luați-l / luați-o acasă că nu avem ce să-i mai facem!

Acesta este recomandarea „medicală” în care se ascunde de prea multe ori o infecție cu bacterii căpătată în spital și, cum am aflat de curând, o crimă premeditată.

Cât de multe sunt cazurile? Medicul Sorin Paveliu le estimează la o cifră amețitoare: 76.000 pe an, „ca un avion cu 200 de pasageri care se prăbușește în fiecare zi”! Adică aproape două milioane de oameni care, doar în ultimii 26 de ani, au plecat înainte de vreme. Unii mai aveau de trăit câteva luni, alții câțiva ani, mulți aveau toată viața înainte.

Poate părea excesiv, exagerat, inacceptabil. Poate că în realitate au fost doar un milion sau numai câteva sute de mii. Din păcate însă statisticile par să sugereze cifra mai mare.

De exemplu – speranța de viață în România este de 74 de ani, față de o medie a UE de 78,5 ani (pe care oricum o tragem chiar noi în jos!). Rata criminalității violente și a accidentelor este ceva mai mare decât în rest dar nu influențează totalul nici măcar cu jumătate de an. Avem acces la aceleași vaccinuri și tratamente ca oricine, așa că rămân până la 4 ani diferență de pus pe seama neperformanței din sistemul medical.

Ca o paranteză – Cuba – deși este o țară comunistă și teribil de săracă, are o speranță de viață de 78 de ani, adică aproape egală cu a SUA, după ce a făcut din sistemul de sănătate o prioritate.

(Nu așa!)

3 mai: „Încă de la începutul mandatului am fixat Sănătatea ca prioritate zero în agenda mea și a Guvernului și îi asigur pe toți cetățenii că nu voi accepta jumătăți de măsură în acest domeniu vital.”

5 mai: „Pentru a clarifica, menține și recâștiga încrederea în sectorul sanitar, premierul Dacian Cioloș va considera, din acest moment, sectorul de sănătate prioritatea numărul unu pentru următoarele luni”

Ce înseamnă cei 4 ani distanță?

Statistic, ei dese împart în mod egal între noi, părinți, copiii, bunicii, nepoții noștri – fiecare când ne vine vremea.

Real, fiecare după cum îi e norocul. Unii vor împlini 100 de ani, inclusiv pentru că n-au avut nevoie de manevre invazive la spital. Alții nu vor mai ieși deloc din maternitate. Sau vor rămâne cu handicap și nu vor fi deloc prinși în statistica asta.

Cine poate stabili exact câți mor pentru că merg prea târziu la doctor, câți pentru că merg prea des și poate iau tratamentele aiurea, câți din cauza unor diagnostice sau intervenții greșite, câți din cauze nebănuite și, în sfârșit – câți din cauza „abia” descoperită: infecțiile intraspitalicești.

Reflexul firesceste să minimalizăm o grozăvie atât de mare. „Dezinfectanții ăia erau doar pentru spălat veceuri” / „Infecțiile se tratează cu antibiotice” / „Nu se moare din asta”.

Se moare!

Războiul medicinei moderne cu bacteriile a început în 1846 și pentru multă vreme a fost purtat de un singur om, a cărui muncă era repudiată de toți colegii lui.

Ignaz Semmelweis era un tânăr obstetrician ungur de la spitalul general din Viena (da, ăla unde se duc acum politicienii să se trateze). În salonul asistat de studenți la medicină (care făceau și autopsii), rata mortalității materne depășea constant 10%, atingând în unele luni o treime. În salonul asistat de moașe, era de 5%. Mamele care ajungeau în spital după ce născuseră acasă aveau șanse chiar mai mari de supraviețuire, iar faima spitalelor de peste tot era atât de rea încât femeile implorau să fie lăsate să fugă și să nască în stradă. Semmelweiss a fost singurul care le-a ascultat. I-a obligat pe toți, studenți și moașe, să se spele pe mâini înainte de orice examinare sau intervenție. Foloseau o soluție din apă cu puțin clor, posibil mai concentrată decât ce se obișnuise Hexi Pharma să vândă. În doar un an, rata deceselor scăzuse la doar 1%.

Colegii săi doctori au fost însă imposibil de convins. Nu i-au acceptat teoria și chiar se simțeau insultați la sugestia că gentlemani ca ei ar putea fi vreodată murdari. După conflicte repetate, s-a mutat la altă maternitate unde repetă aceeași procedură cu succes. În 1861 moare înainte ca ideile sale „revoluționare” să fie acceptate. Louis Pasteur și Robert Koch aveau să cerceteze și formuleze, în scurtă vreme, teoria microbiană a bolilor, iar din anii 1870 spălarea mâinilor și sterilizarea instrumentarului medical au început să devină reguli.

Din 1928, odată cu descoperirea penicilinei, medicii au căpătat o armă eficientă și în tratamentul infecțiilor cu bacterii. Dar componenta de prevenție a rămas indispensabilă și a continuat să se perfecționeze – un lanț strâns care începe de la același banal spălat pe mâini, chiar dacă ele urmează să fie protejate cu mănuși, continuă cu dezinfectarea chimică și sterilizarea termică a instrumentarului, curățenia permanentă și periodică a saloanelor, dezinfectarea permanentă a tegumentelor expuse și, în cazurile grave, folosirea camerelor sterile sau a capsulelor cu oxigen – cele despre care am descoperit recent că le avem dar le ținem degeaba.

Mai recent a apărut problema bacteriilor rezistente la antibiotice. După expunere sistematică, generațiile succesive de microbi capătă imunitate și nu mai pot fi tratate cu substanțele cunoscute. Companiile farmaceutice trebuie să scoată formule noi cu o cadență din ce în ce mai rapidă, după ce mutațiile imune au început să fie depistate la chiar și mai puțin de un an de la folosirea unui antibiotic nou.

În cursa asta, importanța antisepticelor, oricum mare, crește cu atât mai mult. Medicii trebuie să prevină mai abitir infecțiile, tocmai pentru a nu ajunge să le trateze, lucru care duce la supradozaj și la rezistență. Un studiu de acum câțiva ani arată însă un lucru și mai îngrijorător:

Dezinfectanții diluați ajută bacteriile să devină imune la antibiotice!

Și, să fie clar, nu vorbim de spălat veceuri. Iată la ce se folosesc câțiva dintre dezinfectanții Hexi Pharma:

SUPRASEPT

Indicaţii – Mod de utilizare:

Dezinfecţia şi curăţarea echipamentelor medicale (aparatură şi instrumentar medical), din orice tip de material; predezinfecţia echipamentelor care vor fi sterilizate;

Dezinfecţia şi curăţarea suprafeţelor în secţiile cu risc septic din unităţile sanitare (bloc operator, secţii de terapie intensivă, hemodializă, săli de tratament, saloane pacienţi, grupuri sanitare, etc.);

Dezinfectant de elecţie pentru dezinfecţia terminală(ciclică) a sălilor de operaţii, saloanelor de boli contagioase sau cu risc septic, grupurilor sanitare, etc – se face în absenţa personalului, astfel: concentraţie de 0,25%, timp de contact 30 şi 60 minute; concentraţie de 0,5%, timp de contact 15 şi 30 minute.

CLORHEXIN B

Indicaţii – Mod de utilizare:

Dezinfecția tegumentelor şi mucoaselor, antisepsia preoperatorie a mucoaselor (vaginală, bucală) – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare sau irigaţii vaginale cu soluţie diluată din 1 parte produs cu 9 părţi apă (diluţie 10% apoasă);

Indicat în profilaxia suprainfecţiei plăgilor, arsurilor, escarelor, ulcererelor varicoase, profilaxia infecţiilor cutaneo-mucoase la diabetici, ulceraţiilor diabetice, hemoroizilor externi – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare sau lavaj cu soluţie diluată, o parte produs cu nouă părti apă (diluţie 10% apoasă);

Dezinfecţia tegumentelor în infecţiile cutaneo-mucoase de origine bacteriană, virală, micotică – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare (inclusiv la copii, diabetici, imunodeprimaţi, gravide, lăuze, nou-născuţi, vârstnici);

În ginecologie: irigaţia vaginală cu o soluţie diluată 10% este indicată profilactic la femeile active sexual, în cazul infecțiilor locale, precum şi pre- şi post-abortum.

CLORHEXIN C

Indicaţii – Mod de utilizare:

Dezinfecția igienică a mâinilor – timp de contact 30 secunde;

Dezinfecția tegumentelor înainte de injecții şi puncții venoase, puncții articulare, puncții ale cavităților seroase și ale organelor cavitare, cât și înaintea oricăror manevre invazive chirurgicale prin aplicarea pe tegumente a aprox. 2-3 ml asfel:

pentru suprafețele cutanate sărace în glande sebacee , înainte de injecţii şi puncții venoase: timp de acțiune 15 secunde;

pentru suprafeţele cutanate sărace în glande sebacee, înainte de puncții articulare, puncții ale cavităților seroase și ale organelor cavitare, cât şi a micilor intervenţii chirurgicale: timp de acţiune 1 minut;

pentru suprafețele cutanate bogate în glande sebacee, înaintea tuturor intervențiilor (puncții, interventții chirurgicale): timp de acţiune 10 minute;

Antisepsie în afecţiunile dermatologice (piodermite, micoze, panariții, acnee) şi profilaxia infecțiilor cutaneo-mucoase la diabetici: badijonaj cu 1-2 ml soluție ca atare;

În stomatologie:

profilaxia tartrului și a cariei dentare – se indică spălaturi cu soluție diluată, o parte produs cu trei părți apă curentă (diluție 25%) sau badijonaj cu soluție nediluată;

dezinfecția protezelor dentare – se indică spălarea cu soluție diluată cu apă curentă – diluție 10%, profilaxia infecțiilor postoperatorii, după extracții sau alte intervenții la nivel gingival, prin spălături cu soluție diluată o parte produs cu trei parți apă (dilutie 25%) sau badijonaj cu soluție nediluată.

TLDR

– aparatură şi instrumentar medical;

– bloc operator, secţii de terapie intensivă, hemodializă;

– dezinfecția tegumentelor şi mucoaselor;

– antisepsia preoperatorie a mucoaselor;

– profilaxia suprainfecţiei plăgilor, arsurilor, escarelor, ulcererelor varicoase, profilaxia infecţiilor cutaneo-mucoase la diabetici, ulceraţiilor diabetice, hemoroizilor externi

– dezinfecţia tegumentelor în infecţiile cutaneo-mucoase de origine bacteriană, virală, micotică – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare (inclusiv la copii, diabetici, imunodeprimaţi, gravide, lăuze, nou-născuţi, vârstnici);

– în cazul infecțiilor locale, precum şi pre- şi post-abortum;

– dezinfecția tegumentelor înainte de injecții şi puncții venoase;

– antisepsie în afecţiunile dermatologice (piodermite, micoze, panariții, acnee) şi profilaxia infecțiilor cutaneo-mucoase la diabetici;

– înaintea oricăror manevre invazive chirurgicale.

Și iată cum începe să se lămurească cea mai mare aberație statistică a sistemului medical românesc.

1. Avem printre cele mai mici rate ale infecțiilor intraspitalicești din Europa. Desigur, doar e o statistică ușor de măsluit, fie nu sunt raportate, fie victimele sunt trimise să moară acasă. Iată însă o evaluare independentă de raportări, a prevalenței infecțiilor în rândul populației generale. Suntem în aceeași grupă cu Egipt, Afganistan și partea de sud a Italiei. (oare mafioții noștri au luat rețetele de diluare de la ai lor sau invers?)

2. Avem germanii cei mai rezistenți la antibiotice din Europa. Statistica asta nu se poate măslui, pentru că testele se fac în condiții de laborator. Deja, statistica oficială de la punctul 1 devine șubredă: cum e posibil!?

3. Avem printre cele mai mari consumuri de antibiotice din Europa. Până acum, asta era o explicație facilă pentru situația de la punctul doi. Dar după cum arată lucrurile acum, nu este neapărat o cauză pentru punctul 2 ci mai degrabă un efect al punctului 1: din cauza infecțiilor prea multe, medicii sunt nevoiți să dea iar pacienții să ia mai multe antibiotice. Chiar pare plauzibil dacă ne uităm la dinamică – creșterea de consum a venit între 2000 și 2010.

Adică exact în perioada în care Condrea și păpușarii lui dăduseră standardele medicale cu un secol înapoi.

Capetele de acuzare de la procesul lui Ceaușescu ar suna mult mai realist în cazul ăsta, cu adaptări minime:

1. Genocid – peste 60.000 victime;

2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.

3. Subminarea economiei naționale.

4. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

sursa: http://riscograma.ro
foto:http://sanatate.bzi.ro

Despre accidentul lui Dan Condrea

Despre accidentul lui Dan Condrea

Accidentul fatal al lui Dan Condrea are, o singură explicație – instinctivă: asasinatul.

La cald:

1. Cine l-a executat pe Dan Condrea a avut grijă să fie destul de clar pentru toată lumea că n-a fost nici accident nici sinucidere, dar în același timp neconstrângător pentru lege să decidă că ar fi fost asasinat. Ei încearcă să transmită un mesaj pentru restul, care știu la fel de multe: liniște!

2. Era destul de clar că Dan Condrea era un psihopat util care umplea pușculițele altora. Acum este și mai clar că este destul de jos în lanțul trofic. Foarte probabil se pregătea (sau a apucat) să vorbească.

3. SRI nu mai are nici o scuză să ascundă informările pe care pretinde că le-a făcut referitor la infecțiile intraspitalicești. Fiecare zi care trece fără elucidarea cazului presează ca o suspiciune directă asupra serviciului iar fiecare informație aflată acolo poate ajuta la rezolvarea lui. Oricum nu a existat niciodată vreo justificare pentru ca datele să fie secrete – acum există un motiv imperativ ca ele să fie desecretizate.

4. Președintele și prim-ministrul României au de dovedit în mod expres că nu sunt parte la operațiunea de mușamalizare. Până acum au lăsat exact impresia pe care o lăsa ministrul Achimaș când încerca să susțină că “doar 4%” dintre probe au probleme. Impresia respectivă s-a confirmat.

5. Mafia locală încearcă pe cât se poate să folosească arme legale și au la îndemână toată panoplia: dosare penale, decizii administrative, la nevoie legi. Derapajele violente apar doar în cazurile extreme, la disperare – Tinu, Marta, Panait, Crivăț.

La rece, putem admite mai multe…

Ipotezele logice:

1. A fost ucis.

a) cu ajutorul infrastructurii din vreun serviciu secret – SRI, SIE etc.

b) de tovarășii săi mafioți, fără ajutor.

c) de una/unele dintre multele sale victime. Dacă mergem cu detalierea scenariilor până la capăt să nu uităm de angajata Hexi scoasă din mașină și bătută. Trauma socială a întregii afaceri e încă greu de cuantificat.

2. S-a sinucis

a) din vinovăție – puțin probabil după comportament, dar să admitem.

b) ca să fugă de responsabilitate – deși mai la îndemână îi era să o facă prin vreo insulă, tot nu l-a arestat nimeni

c) sub amenințare directă și iminentă, ceea ce ține mai degrabă de punctul 1.

3. A avut un accident

a) pe fond de stres, panică, oboseală sau orice altceva.

b) dintr-un ghinion incredibil.

c) ca urmare a unei defecțiuni tehnice întâmplătoare, că dacă a fost provocată mergem tot la punctul 1.

În afara unui ipotetic caz 4 (nu era el), realist vorbind, nu prea contează.

În oricare din cazuri, contextul și consecințele transformă acest eveniment într-un asasinat. De ce?

1. Cei care aveau de beneficiat de pe urma dispariției lui beneficiază oricum.

2. Modul în care s-au întâmplat lucrurile este suficient de traumatizant încât să bage frica în oricine ar mai vrea să vorbească.

3. Nu vom mai afla lucruri pe care poate că era iminent să le aflăm, sigur nu de la el.

Ca percepție publică cel puțin, cât timp rămân lucruri neștiute, Dan Condrea este victima unui asasinat de tip mafiot.

Primul lucru pe care trebuie să îl aflăm este conținutul complet și exact al presupuselor rapoarte SRI despre sistemul de sănătate.

Pentru că… ghinion!

Condrea a murit exact după ce președintele țării a sugerat că „trebuie întrebat la SRI” dacă rapoartele respective pot fi făcute publice sau nu. Și același președinte a spus că din experiența lui „SRI își face treaba”.

Să vedem dacă și cum și-a făcut-o!

Până acum, SRI s-a felicitat pentru diversiunile ieftine cu care s-a ținut la adăpost de opinia publică – de câte ori era vizat de vreun scandal mai răsărea vreun terorist islamic cu butelie sau altul cu petarde prin secuime.

Nu mai merge! Rătăciții ăia cu pocnitorile lor artizanale cu greu ar fi reușit să se „sinucidă” atât de eficace pe cât a făcut-o Condrea. Ar fi zăcut prin spitale cu săptămânile și ar fi murit în cele din urmă de infecții.

Ei bine, 80.000 de oameni mor în fiecare an de infecții, ca și cum un avion plin cu pasageri s-ar prăbuși zilnic.

Măcar pentru motivul ăsta, nici o virgulă din ce a scris vreodată vreo instituție a statului referitor la subiect n-ar trebui să fie secretă.

Secretoșenia absurdă și aroganța cazonă este în cazul ăsta unul dintre cele mai grave atentate la siguranța națională. Pentru că atât timp cât moartea lui Condrea este sau doar pare o parte a unei mușamalizări în curs, întreg sistemul imunitar al statului este sub zero.

Nu sunt printre cei care cred că serviciile secrete sunt ele însele sisteme mafiote. Supradimensionate – da, incompetente – clar, abuzive – prea des. Dar nici pe departe nu sunt în stare să orchestreze intern toate schemele diabolice care li se atribuieîn folclor. Ca în orice instituție de stat, există unii (puțini) care își fac treaba și îi duc în spate și pe ceilalți, alții (mulți) care stau degeaba sau fac lucruri absolut irelevante, ilizibile sau caraghioase și câțiva (puțini dar importanți) care folosesc statutul și infrastructura pentru scopuri personale, inclusiv mafiote. Abia dacă se cunosc, nu se coordonează prea bine. Luați catastrofa managerială și profesională de la TVR, unde sunt doar 4.000 de oameni, înmulțiți-o cu trei ca să ajungeți la numărul de angajați și apoi cu orice cifră credeți între unu și n – ca factor de multiplicare a incompetenței într-un sistem care clasifică responsabilitatea „on a need to know basis” (principiul conform căruia nimeni, indiferent de rang!, nu are acces la informații).

O paranteză – pentru jurnaliștii „acoperiți”, care toarnă ce aud prin redacții sau scriu chestii la ordin. Voi sunteți convinși pentru cine lucrați? Povestea încercării de racolare a lui Daniel Befu și alte informații disparate arată o schemă aproape comică: „Agentului” îi este promis că aproape nimeni nu îi va cunoaște identitatea, primește bani sau cadouri la negru în vreun gang și semnează cu pseudonim. Băi băieți (și fete) voi sunteți siguri că nu lucrați pentru KGB, de exemplu? Ce poate fi mai simplu pentru ruși să vă recruteze exact așa – au câțiva oameni aici care au lucrat cândva în sistem și cunosc procedurile și îi pun să vă angajeze. O vreme vă furnizează directive și materiale despre cum să îi ardeți pe ruși, că oricum nu îi atinge cu nimic. Le livrați informații critice fără să bănuiți nimic, iar la momentul critic vă vor pune să faceți vreo chestie care pare complet absurdă, „la ordin militar” și „din rațiuni de stat”. Țeapă maximă! Și posibil o explicație pentru delirul lui Turcescu.

Nici măcar legendarele rivalități dintre servicii nu cred că sunt reale – bine ar fi să fie, că am afla și noi mai multe lucruri. Atunci când interesele o cer, Mafia găsește canalele necesare în oricare dintre ele.

„Mafia” este un barbarism în cazul ăsta, pentru că nu există un cuvânt care să definească grupurile infracționale care au infiltrat statul la toate nivelurile. Puterea lor stă în anonimat: au reușit până acum să-și ducă răfuielile în privat, cu instrumente „legale”: anchete penale și sentințe, decizii administrative, la nevoie legi.

N-au nici măcar nume individuale de mare notorietate. Mai apar prin dosarele celor care au devalizat miliardele din fonduri europene (dar numai ca să le facă loc altora), care au cumpărat cu 10 cenți pe dolar drepturile litigioase la despăgubiri (când prețul corect era doar 5 cenți!), care au cumpărat de la stat gaz, petrol sau apă ieftină (și s-au calicit), care au făcut drumuri cu gropi (și au vrut tot ei contractul de reparații) sau care au omorât zeci de mii de oameni cu dezinfectanți botezați (și n-au avut decența să dispară elegant când li s-a dat șansa nesperată să nu fie arestați, într-o țară în care un judecător de Curte Constituțională fusese băgat la beci pentru că avea struți). În anonimitate stă

Cât timp nu s-au împușcat pe stradă (sau măcar n-a aflat nimeni) le-a mers de minune.

De data asta nu mai merge!

1. Dacă l-au ucis pe Condrea, chiar și când reflectoarele erau ațintite pe caz, înseamnă că sunt disperați să-și scape pieile și nu mai gândesc deloc pe termen lung. Scapă cine poate!

2. Dacă omul a murit accidental tocmai când Dacian Cioloș și Klaus Iohannis lucrau cu spor la „restabilirea încrederii” …ghinion!

Poate că ăsta e un nume bun pentru Mafia românească până la găsirea unuia mai acătări:GHINIONUL

sursa: http://riscograma.ro
foto: www.timesnewroman.ro-

EYE FILM FESTIVAL