luni, 21 noiembrie 2016

21 noiembrie – Intrarea umanităţii în Dumnezeu

21 noiembrie – Intrarea umanităţii în Dumnezeu
Mâinile ei s-au deprins să mângâie pe Dumnezeu, sânul ei preacurat s-a pregătit să hrănească pe Hrănitorul făpturii, ochii ei s-au deprins printre lacrimi să îl privească pe Dumnezeu.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este un praznic de har, adică un ospăţ ceresc din iubirea lui Dumnezeu dăruită prin Prunca cea mai aleasă a umanităţii, cea care a semănat atât de mult cu Dumnezeu prin rugăciune şi curăţie, încât Dumnezeu a ales să semene cu ea la trup şi la personalitate.
La o vârstă de trei ani, când pruncia preacurată a Fecioarei se împleteşte cu înţelepciunea alegerii de har şi cu neamul sfinţit prin jertfă preacurată, Maria pleacă de la părinţii ei pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Slujeşte în Templu împreună cu fecioarele, se sfinţeşte cu lumină de sus, atinge cerurile în rugăciune, vorbeşte cu arhanghelul Gavriil, îşi păstrează vasul preacurat al fecioriei pentru a-L primi pe Dumnezeu în ea.
Fiica lui Dumnezeu a ascultat şi a văzut Crucea veacurilor răstignită în ea şi a uitat pe poporul ei şi casa părinţilor ei pentru a deveni mamă neamului omenesc şi lui Dumnezeu deopotrivă. Mâinile ei s-au deprins să mângâie pe Dumnezeu, sânul ei preacurat s-a pregătit să hrănească pe Hrănitorul făpturii, ochii ei s-au deprins printre lacrimi să îl privească pe Dumnezeu.
În ea raţiunile fireşti ale umanităţii s-au unit cu Raţiunea cea veşnică a lui Dumnezeu, mintea ei preacurată şi înmiresmată de feciorie s-a unit cu Logosul, cu Mintea veşniciei dăruite Tatălui în iubire.
Prin intrarea în Biserică a Maicii Domnului umanitatea îşi atinge apogeul fiinţial. Oamenii uimiţi şi străpunşi de moarte încep să simtă pe Dumnezeu cel străpuns de viaţă apropiindu-se de pământ. Intrarea în Biserică îi învaţă pe oameni că Dumnezeu nu vine  invitat, o dată pe an în Sfânta Sfintelor, de undeva de departe, din exterior, ci se ascunde sfielnic în om, pătrunde în umanitate, creşte în univers printre lacrimi şi jertfă de sine, este accesibil din interior, din fântâna lăuntrică a inimii. Dumnezeu este mai aproape de om decât a crezut el vreodată, a aici, crescând smerit în pântecele firav al Fecioarei, vulnerabil la toate durerile lumii, gată să moară şi să dăruiască viaţă.
Printre lacrimile grele ale lumii, o pruncă mai uşoară decât un fulg dar mai desfătată decât cerurile, pătrunde în inima umanităţii împreună cu Hristos, care o aştepta de o veşnicie să se plămădească pentru a se plămădi ca Om din ea. Şi de acolo, din altarul tăcut al Ierusalimului, Sfânta Sfintelor se arată pe sine vie, rugătoare, mlădioasă în smerenie, gata să nască pe Dumnezeu. De acolo, din tihna templului, prunca în care încape Dumnezeu, ascultă atentă durerile umanităţii, îngroapă suferinţele lumii în cerurile sufletului ei şi se clădeşte pe sine Biserică sfinţită şi rai cuvântător.
În Sfânta Sfintelor, Preasfânta a văzut Chivotul Legii, ea Chivotul preacurat în care a încăput Legea cea vie şi veşnică a Iubirii: „Binecuvântat eşti Doamne, Tu şi chivotul sfinţirii Tale”. A văzut năstrapa cea cu mană, ea, hrănitoarea a toată făptura cu Pâinea cea care s-a coborât din cer şi dă viaţă Lumii: Euharistia cerurilor, Trupul Fiului lui Dumnezeu. A văzut Toiagul lui Aaron care a odrăslit, ea care din adâncul fecioriei a născut Prunc, îndreptarea neamurilor, Împărăteasa cerului şi Maica Preoţiei Bisericii. A văzut apoi Masa Punerii Înainte, pregătindu-se să devină Masa euharistică a harului, din trupul căreia s-a conceput Trupul lui Dumnezeu.

Oameni buni, sfinţii bunici ai lui Dumnezeu au adus-o pe Prunca Maria în Biserica lui Dumnezeu. Aduceţi-vă copiii la Biserică, pentru a deveni oameni-biserică, primitori de Dumnezeu şi iubitori de oameni. Învăţaţi-i cu Liturghia pentru ca să înveţe fundamentul liturgic al universului. Împărtăşiţi-i des, pentru a se antrena pentru Euharistia cea veşnică. Aduceţi-i la pomenirile morţilor ca să aibă cine se ruga pentru voi când trupurile voastre vor fi ţărână. Învăţaţi-i să facă milostenie, ca să moştenească raiul celor milostivi. Învăţaţi-i să se roage înainte de somn, ca să poată să treacă prin noaptea adâncă a lumii.

luni, 23 mai 2016

Luați-l / luați-o acasă că nu avem ce să-i mai facem!

Luați-l / luați-o acasă că nu avem ce să-i mai facem!



Acesta este recomandarea „medicală” în care se ascunde de prea multe ori o infecție cu bacterii căpătată în spital și, cum am aflat de curând, o crimă premeditată.
Cât de multe sunt cazurile? Medicul Sorin Paveliu le estimează la o cifră amețitoare: 76.000 pe an, „ca un avion cu 200 de pasageri care se prăbușește în fiecare zi”! Adică aproape două milioane de oameni care, doar în ultimii 26 de ani, au plecat înainte de vreme. Unii mai aveau de trăit câteva luni, alții câțiva ani, mulți aveau toată viața înainte.
Poate părea excesiv, exagerat, inacceptabil. Poate că în realitate au fost doar un milion sau numai câteva sute de mii. Din păcate însă statisticile par să sugereze cifra mai mare.
De exemplu – speranța de viață în România este de 74 de ani, față de o medie a UE de 78,5 ani (pe care oricum o tragem chiar noi în jos!). Rata criminalității violente și a accidentelor este ceva mai mare decât în rest dar nu influențează totalul nici măcar cu jumătate de an. Avem acces la aceleași vaccinuri și tratamente ca oricine, așa că rămân până la 4 ani diferență de pus pe seama neperformanței din sistemul medical.
Ca o paranteză – Cuba – deși este o țară comunistă și teribil de săracă, are o speranță de viață de 78 de ani, adică aproape egală cu a SUA, după ce a făcut din sistemul de sănătate o prioritate.

(Nu așa!)
3 mai: „Încă de la începutul mandatului am fixat Sănătatea ca prioritate zero în agenda mea și a Guvernului și îi asigur pe toți cetățenii că nu voi accepta jumătăți de măsură în acest domeniu vital.”
5 mai: „Pentru a clarifica, menține și recâștiga încrederea în sectorul sanitar, premierul Dacian Cioloș va considera, din acest moment, sectorul de sănătate prioritatea numărul unu pentru următoarele luni”

Ce înseamnă cei 4 ani distanță?
Statistic, ei dese împart în mod egal între noi, părinți, copiii, bunicii, nepoții noștri – fiecare când ne vine vremea.
Real, fiecare după cum îi e norocul. Unii vor împlini 100 de ani, inclusiv pentru că n-au avut nevoie de manevre invazive la spital. Alții nu vor mai ieși deloc din maternitate. Sau vor rămâne cu handicap și nu vor fi deloc prinși în statistica asta.
Cine poate stabili exact câți mor pentru că merg prea târziu la doctor, câți pentru că merg prea des și poate iau tratamentele aiurea, câți din cauza unor diagnostice sau intervenții greșite, câți din cauze nebănuite și, în sfârșit – câți din cauza „abia” descoperită: infecțiile intraspitalicești.
Reflexul firesceste să minimalizăm o grozăvie atât de mare. „Dezinfectanții ăia erau doar pentru spălat veceuri” / „Infecțiile se tratează cu antibiotice” / „Nu se moare din asta”.

Se moare!

Războiul medicinei moderne cu bacteriile a început în 1846 și pentru multă vreme a fost purtat de un singur om, a cărui muncă era repudiată de toți colegii lui.
Ignaz Semmelweis era un tânăr obstetrician ungur de la spitalul general din Viena (da, ăla unde se duc acum politicienii să se trateze). În salonul asistat de studenți la medicină (care făceau și autopsii), rata mortalității materne depășea constant 10%, atingând în unele luni o treime. În salonul asistat de moașe, era de 5%. Mamele care ajungeau în spital după ce născuseră acasă aveau șanse chiar mai mari de supraviețuire, iar faima spitalelor de peste tot era atât de rea încât femeile implorau să fie lăsate să fugă și să nască în stradă. Semmelweiss a fost singurul care le-a ascultat. I-a obligat pe toți, studenți și moașe, să se spele pe mâini înainte de orice examinare sau intervenție. Foloseau o soluție din apă cu puțin clor, posibil mai concentrată decât ce se obișnuise Hexi Pharma să vândă. În doar un an, rata deceselor scăzuse la doar 1%.

Colegii săi doctori au fost însă imposibil de convins. Nu i-au acceptat teoria și chiar se simțeau insultați la sugestia că gentlemani ca ei ar putea fi vreodată murdari. După conflicte repetate, s-a mutat la altă maternitate unde repetă aceeași procedură cu succes. În 1861 moare înainte ca ideile sale „revoluționare” să fie acceptate. Louis Pasteur și Robert Koch aveau să cerceteze și formuleze, în scurtă vreme, teoria microbiană a bolilor, iar din anii 1870 spălarea mâinilor și sterilizarea instrumentarului medical au început să devină reguli.

Din 1928, odată cu descoperirea penicilinei, medicii au căpătat o armă eficientă și în tratamentul infecțiilor cu bacterii. Dar componenta de prevenție a rămas indispensabilă și a continuat să se perfecționeze – un lanț strâns care începe de la același banal spălat pe mâini, chiar dacă ele urmează să fie protejate cu mănuși, continuă cu dezinfectarea chimică și sterilizarea termică a instrumentarului, curățenia permanentă și periodică a saloanelor, dezinfectarea permanentă a tegumentelor expuse și, în cazurile grave, folosirea camerelor sterile sau a capsulelor cu oxigen – cele despre care am descoperit recent că le avem dar le ținem degeaba.

Mai recent a apărut problema bacteriilor rezistente la antibiotice. După expunere sistematică, generațiile succesive de microbi capătă imunitate și nu mai pot fi tratate cu substanțele cunoscute. Companiile farmaceutice trebuie să scoată formule noi cu o cadență din ce în ce mai rapidă, după ce mutațiile imune au început să fie depistate la chiar și mai puțin de un an de la folosirea unui antibiotic nou.

În cursa asta, importanța antisepticelor, oricum mare, crește cu atât mai mult. Medicii trebuie să prevină mai abitir infecțiile, tocmai pentru a nu ajunge să le trateze, lucru care duce la supradozaj și la rezistență. Un studiu de acum câțiva ani arată însă un lucru și mai îngrijorător:

Dezinfectanții diluați ajută bacteriile să devină imune la antibiotice!
Și, să fie clar, nu vorbim de spălat veceuri. Iată la ce se folosesc câțiva dintre dezinfectanții Hexi Pharma:

SUPRASEPT
Indicaţii – Mod de utilizare:
Dezinfecţia şi curăţarea echipamentelor medicale (aparatură şi instrumentar medical), din orice tip de material; predezinfecţia echipamentelor care vor fi sterilizate;
Dezinfecţia şi curăţarea suprafeţelor în secţiile cu risc septic din unităţile sanitare (bloc operator, secţii de terapie intensivă, hemodializă, săli de tratament, saloane pacienţi, grupuri sanitare, etc.);
Dezinfectant de elecţie pentru dezinfecţia terminală(ciclică) a sălilor de operaţii, saloanelor de boli contagioase sau cu risc septic, grupurilor sanitare, etc – se face în absenţa personalului, astfel: concentraţie de 0,25%, timp de contact 30 şi 60 minute; concentraţie de 0,5%, timp de contact 15 şi 30 minute.

CLORHEXIN B
Indicaţii – Mod de utilizare:
Dezinfecția tegumentelor şi mucoaselor, antisepsia preoperatorie a mucoaselor (vaginală, bucală) – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare sau irigaţii vaginale cu soluţie diluată din 1 parte produs cu 9 părţi apă (diluţie 10% apoasă);
Indicat în profilaxia suprainfecţiei plăgilor, arsurilor, escarelor, ulcererelor varicoase, profilaxia infecţiilor cutaneo-mucoase la diabetici, ulceraţiilor diabetice, hemoroizilor externi – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare sau lavaj cu soluţie diluată, o parte produs cu nouă părti apă (diluţie 10% apoasă);
Dezinfecţia tegumentelor în infecţiile cutaneo-mucoase de origine bacteriană, virală, micotică – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare (inclusiv la copii, diabetici, imunodeprimaţi, gravide, lăuze, nou-născuţi, vârstnici);
În ginecologie: irigaţia vaginală cu o soluţie diluată 10% este indicată profilactic la femeile active sexual, în cazul infecțiilor locale, precum şi pre- şi post-abortum.

CLORHEXIN C
Indicaţii – Mod de utilizare:
Dezinfecția igienică a mâinilor – timp de contact 30 secunde;
Dezinfecția tegumentelor înainte de injecții şi puncții venoase, puncții articulare, puncții ale cavităților seroase și ale organelor cavitare, cât și înaintea oricăror manevre invazive chirurgicale prin aplicarea pe tegumente a aprox. 2-3 ml asfel:
pentru suprafețele cutanate sărace în glande sebacee , înainte de injecţii şi puncții venoase: timp de acțiune 15 secunde;
pentru suprafeţele cutanate sărace în glande sebacee, înainte de puncții articulare, puncții ale cavităților seroase și ale organelor cavitare, cât şi a micilor intervenţii chirurgicale: timp de acţiune 1 minut;
pentru suprafețele cutanate bogate în glande sebacee, înaintea tuturor intervențiilor (puncții, interventții chirurgicale): timp de acţiune 10 minute;
Antisepsie în afecţiunile dermatologice (piodermite, micoze, panariții, acnee) şi profilaxia infecțiilor cutaneo-mucoase la diabetici: badijonaj cu 1-2 ml soluție ca atare;
În stomatologie:
profilaxia tartrului și a cariei dentare – se indică spălaturi cu soluție diluată, o parte produs cu trei părți apă curentă (diluție 25%) sau badijonaj cu soluție nediluată;
dezinfecția protezelor dentare – se indică spălarea cu soluție diluată cu apă curentă – diluție 10%, profilaxia infecțiilor postoperatorii, după extracții sau alte intervenții la nivel gingival, prin spălături cu soluție diluată o parte produs cu trei parți apă (dilutie 25%) sau badijonaj cu soluție nediluată.

TLDR
– aparatură şi instrumentar medical;
– bloc operator, secţii de terapie intensivă, hemodializă;
– dezinfecția tegumentelor şi mucoaselor;
– antisepsia preoperatorie a mucoaselor;
– profilaxia suprainfecţiei plăgilor, arsurilor, escarelor, ulcererelor varicoase, profilaxia infecţiilor cutaneo-mucoase la diabetici, ulceraţiilor diabetice, hemoroizilor externi
– dezinfecţia tegumentelor în infecţiile cutaneo-mucoase de origine bacteriană, virală, micotică – produsul se aplică prin badijonaj cu soluţie ca atare (inclusiv la copii, diabetici, imunodeprimaţi, gravide, lăuze, nou-născuţi, vârstnici);
– în cazul infecțiilor locale, precum şi pre- şi post-abortum;
– dezinfecția tegumentelor înainte de injecții şi puncții venoase;
– antisepsie în afecţiunile dermatologice (piodermite, micoze, panariții, acnee) şi profilaxia infecțiilor cutaneo-mucoase la diabetici;
– înaintea oricăror manevre invazive chirurgicale.

Și iată cum începe să se lămurească cea mai mare aberație statistică a sistemului medical românesc.

1. Avem printre cele mai mici rate ale infecțiilor intraspitalicești din Europa. Desigur, doar e o statistică ușor de măsluit, fie nu sunt raportate, fie victimele sunt trimise să moară acasă. Iată însă o evaluare independentă de raportări, a prevalenței infecțiilor în rândul populației generale. Suntem în aceeași grupă cu Egipt, Afganistan și partea de sud a Italiei. (oare mafioții noștri au luat rețetele de diluare de la ai lor sau invers?)

2. Avem germanii cei mai rezistenți la antibiotice din Europa. Statistica asta nu se poate măslui, pentru că testele se fac în condiții de laborator. Deja, statistica oficială de la punctul 1 devine șubredă: cum e posibil!?


3. Avem printre cele mai mari consumuri de antibiotice din Europa. Până acum, asta era o explicație facilă pentru situația de la punctul doi. Dar după cum arată lucrurile acum, nu este neapărat o cauză pentru punctul 2 ci mai degrabă un efect al punctului 1: din cauza infecțiilor prea multe, medicii sunt nevoiți să dea iar pacienții să ia mai multe antibiotice. Chiar pare plauzibil dacă ne uităm la dinamică – creșterea de consum a venit între 2000 și 2010.


Adică exact în perioada în care Condrea și păpușarii lui dăduseră standardele medicale cu un secol înapoi.

Capetele de acuzare de la procesul lui Ceaușescu ar suna mult mai realist în cazul ăsta, cu adaptări minime:
1. Genocid – peste 60.000 victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.
3. Subminarea economiei naționale.
4. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

sursa: http://riscograma.ro
foto:http://sanatate.bzi.ro