Duminica Floriilor este ziua în care creștinii celebrează intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim și este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, zi în care Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, la patru zile după ce a murit, arătându-și din nou minunile pe care le poate săvârși.
Sâmbăta lui Lazăr din ajunul sărbătorii Floriilor mai este cunoscută și ca Moșii de Florii, când se fac plăcinte de post și se dau de pomană de sufletul rudelor decedate.
Duminica Floriilor este cea mai importantă sărbătoare care vestește Paștile și amintește de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, însoțit de cei 12 apostoli ai săi, unde a fost aclamat de locuitorii orașului și întâmpinat cu frunze de finic sau de palmier, după unii, cu crengi de măslin sau de curmal, după alții.
Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paște și se mai numește Duminica Stâlpărilor.
După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Arhiereii și fariseii -spune Sf. Ap. Ioan- „dăduseră poruncă, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste ca să-L prindă” (Ioan 11;57). Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei își vedeau puterea și influența subminate (dacă Îl lăsăm așa toți vor crede în El... Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: ”mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul.” (Ioan 11;50). Pentru că era arhiereu, Caiafa prin cuvintele sale a proorocit scopul jertfei lui Iisus – salvarea neamului omenesc.
După ce Iisus se întoarce din cetatea Efraim la prietenul său Lazăr, ia hotărârea să meargă la Ierusalim. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslini-lor, Mântuitorul îi tri-mite pe doi dintre uceni-cii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Aceștia l-au găsit, după cum a spus Învățătorul lor: Mergeți în satul dinaintea voastră și, intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată...(Luca 19;30).
Pentru a-și arăta prețuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii așterneau în calea lui ramuri, și chiar hainele lor strigând: Osana ! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! ...Osana, Fiul lui David! Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale și a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile și care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor: toată cetatea s-a cutremurat (Matei 21;10-11).
Evident această primire i-a întărâtat și mai rău pe sinedriști care, supărați îl apostrofează pe Iisus zicându-I: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Dar El le răspunde: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga! (Luca 20;39-40) Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleași urale, spre disperarea arhiereilor și cărturarilor (Matei 21;15-16).
Următorul lucru inedit pe care îl săvârșește Hristos este alungarea neguțătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari! (Matei 21;12-13). Înlăturând această cutumă, arhiereii și cărturarii își văd amenințate acum, după putere și poziție, și veniturile (de loc neglijabile).
După alungarea ”tâlharilor” din templu, Iisus a săvârșit o serie de minuni vindecând oameni orbi și șchiopi. În tot acest timp arhiereii și cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: Arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ținea după El, ascultându-L (Luca 19;47-48).
Din relatarea evenimentelor de mai sus vedem cum acțiunea se desfășoară pe două planuri: Unul în care sunt prezentați oamenii ce se bucură de prezența Mântuitorului în mijlocul lor, de cuvintele și de minunile pe care le înfăptuia. Și un altul ocult format din mai-marii evreilor care urmăreau stoparea ”furtunii” iscate de Iisus între iudei prin cel mai brutal mod posibil: omorârea lui Iisus.
BIBLIOGRAFIE (BIBLIA, DICȚIONAR AL N.T. – de Ioan Mircea)
De obicei, în seara din ajunul Floriilor se organizează un pelerinaj care pornește de la o biserică și se încheie la altă biserică, în amintirea ieșirii oamenilor în întâmpinarea Domnului, pe drumul său spre Ierusalim.
Pelerinajul se face și cu scopul de a binecuvânta localitatea și oamenii săi.
La noi, de Florii, credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie, care sunt sfințite după săvârșirea Sfintei Liturghii, când preoții citesc rugăciuni de sfințire a salciei, purtând în mâini ramuri înmugurite și lumânări aprinse, ca simbol al biruinței vieții asupra morții, știut fiind faptul că salcia are o putere mare de regenerare.
După slujba de sfințire, fiecare credincios primește câte o crenguță de salcie pe care o duce acasă și o pune la icoane. La crenguțele vechi se renunță numai în momentul în care creștinul aduce altele noi, de la biserica, cu care să fie înlocuite.
Se crede că acum, de Florii, pomii prind putere să rodească, de aceea oamenii pun crengi de salcie pe pomi fructiferi să le dea un imbold pentru rod bogat. În ziua de Florii și stupii se înfășoară cu ramuri de salcie sfințite pentru ca și albinele să primească binecuvântare de la Dumnezeu.
În unele zone, mâțișorii sunt aruncați în curte când începe să plouă cu gheață, dar principala menire a ramurilor de salcie sfințite este să apere casa și pe locuitorii ei de duhurile rele.
În trecut, ramura de salcie sfințită era utilizată și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu mai aibă dureri de șale. În alte zone, există și obiceiul ca părinții să-și lovească copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică crezând că așa vor crește sănătoși și înțelepți.
De Florii se obișnuiește să se facă de ursită pentru ca, prin diferite metode, fetele să afle dacă se vor căsători în anul în curs. Tot acum se scoate zestrea din casă la aerisit, dar și restul hainelor.
Se spune că cine se spală pe cap în ziua de Florii riscă să albească foarte repede precum pomii care stau să dea în floare.
De Florii se mănâncă pește. Se spune că tot ce se gătește din pește în această zi are puteri tămăduitoare. De aceea, cine mănâncă pește în Duminica Floriilor se va lecui de orice boală.
Tot în această zi este și sărbătoarea celor care poartă nume de flori.
Potrivit statisticilor Ministerului Administrației și Internelor, 1.498.921 de persoane își serbează onomastica de Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută și ca Sărbătoarea Floriilor.
Dintre acestea, 857.995 sunt femei, cele mai multe purtând numele Viorica (148.896), Florentina (126.556) sau Florica (94.779). Duminică vor fi sărbătorite și femeile care poartă alte nume cu rezonanțe florale, cum ar fi Camelia (73.102), Margareta (54.389), Violeta (56.563), Lăcrămioara (30.808), Delia (29.619), Narcisa (12.755), Crina (19.263), Iris (1.755), Dalia (2.828), Anemona (789), Micșunica (626), Panseluța (441) sau Crizantema (304).
De asemenea, sunt sărbătoriți și 631.926 de bărbați, cei mai multi purtând numele de Florin (329.564) și Viorel (147.609), dar și Florian (55.038), Florentin (24.655), Florinel (13.771), Narcis (13.124), Bujor (1.606), Ghiocel (1.202), Florica (414) sau Crin (196).
Sărbătoarea deschide pregătirile de Paști din Săptămâna Mare.
SURSA:
http://www.wikipedia.com
http://www.ziare.com
.jpg)
