”Trebuie să se ştie că Domnul a fost răstignit în ziua a şasea a
săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la creaţie omul a fost făcut în
ziua a şasea. A fost răstignit în ceasul al şaselea din zi, pentru că în acest
ceas, după cum se spune, şi Adam şi’a întins mâinile, şi a luat fructul din
pomul oprit şi a murit. Pentru aceasta trebuia să fie recreat omul în acelaşi
ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că şi Adam a
călcat porunca în grădina raiului. Băutura amară pe
care a gustat’o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam.
Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea şi
purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea
blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească, în locul hainelor
de piele. Piroanele, desăvârşita nemişcare a păcatului nostru. Crucea, pomul
cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută
Eva, prin care a venit călcarea poruncii. Suliţa arată îndepărtarea săbiei de
foc de la noi. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele şi trestia ne
arată că Hristos ne’a dăruit, scriind cu litere roşii, vechea patrie.
Se spune că în locul în care a fost răstignit Hristos, se afla
căpăţâna lui Adam. Pricina pentru care locul în care a fost răstignit Domnul se
numeşte locul Căpăţânii (Golgotha) este aceasta: pe vremea potopului, căpăţâna
lui Adam a fost scoasă afară din pământ şi colinda de colo-colo despuiată de
carne şi stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau.
Solomon, din respect pentru strămoş, împreună cu toată oastea, a acoperit’o cu
foarte multe pietre. De asta a şi fost numit de atunci locul acela: „pardosit
cu pietre” (evreieşte: Gabbata). Unii sfinţi aleşi spun, pe temeiul predaniei,
că şi Adam a fost îngropat acolo de un înger. Aşadar, acolo unde era stârvul,
acolo s’a aşezat vulturul Hristos, veşnicul împărat. Noul Adam a tămăduit prin
lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn.
Se spune că Ioan, fiind de faţă atunci când sutaşul a împuns
coasta lui Hristos pe cruce, a strâns într’un vas dumnezeiescul sânge. Pe când
se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme
din smirnă şi aloe. L’a înfăşurat pe Hristos în giulgiuri şi L’a îngropat în
apropiere, într’un mormânt de piatră, unde nu mai fusese îngropat nimeni
înainte. S’a făcut aşa, ca nu cumva să se creadă că altul a înviat, atunci când
a înviat Hristos. Evanghelistul a amintit de amestecul de aloe şi smirnă;
aceste mirodenii aveau însuşirea de a lipi; şi s’a întrebuinţat amestecul de
smirnă şi aloe ca să nu se creadă că a fost furat atunci când vor vedea
giulgiurile şi mahrama lăsate în mormânt. Într’adevăr, cum ar fi fost cu
putinţă furtul, odată ce smirna şi aloea nu mai lăsau să se dezlipească
giulgiurile de trup, deoarece se făceau una cu trupul, ca şi cam s’ar fi născut
odată cu el?”
sursa: basilica.ro
sursa: basilica.ro
